Camera Deputatilor

Domnul Gigel-Sorinel Știrbu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor,

Voi încerca să fiu foarte scurt, pentru că în asemenea momente cuvintele sunt de prisos.

Așa cum spuneau și antevorbitorii mei, astăzi este o zi... n-aș spune neagră... o zi urâtă pentru România, pentru că în parcursul istoric al fiecărei națiuni există astfel de momente, dar aceste momente sunt prilejuite de dispariția unora dintre cei mai iubiți fii ai națiunilor.

Dragi colegi,

Dragi colege,

Fiecare națiune, în istoria sa, are parte de generații de excepție care lasă o amprentă puternică asupra vremurilor.

Noi, astăzi, aici, comemorăm, sau putem spune că vorbim despre doi români, doi reprezentanți a două minorități care au făcut ca România să fie cunoscută pe toate meleagurile acestei planete.

Dacă am avut posibilitatea și marea onoare să-l cunosc pe marele nostru campion, Ivan Patzaichin, vă pot spune că am avut deosebita onoare de a fi - nu pot spune că prieten, pentru că aș îndrăzni prea mult -, dar am fost mai mult decât amic cu Pino Caramitru, mai bine de zece ani de zile, un om care a făcut ca sufletul fiecăruia dintre noi să vibreze atunci când l-am văzut pe scena TNB, pe scena Teatrului Bulandra sau în marile creații cinematografice în care a jucat. Un om deosebit, un mare caracter, un actor, un regizor, un profesor, un om de cultură fenomenal.

În încheiere, dragi prieteni, dragi colegi, vă pot spune - și fac aici un angajament -, pentru că, așa cum am spus în ultima convorbire cu el, acum mai bine o lună de zile, acel proiect pe care îl gândea, proiect care ar fi trebuit să revitalizeze viața culturală din România, mă angajez aici, în fața dumneavoastră, să-l duc la bun sfârșit.

În încheiere, dragi prieteni, dragi colegi, vă pot spune că, dacă pe parcursul vieții lor acești mari români au fost recompensați de către societate cu nenumărate distincții, de astăzi încolo acești mari români, mari campioni ai sportului și culturii românești vor fi recompensați de către națiunea română prin neuitare și prin faptul că memoria lor va fi vie în sufletele fiecărui român.

Dumnezeu să-i odihnească și Dumnezeu să-i aibă în pază!

Mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Florin-Claudiu Roman:

Mulțumim domnului deputat Știrbu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Iulian Bulai, Grupul USR.

Vă rog.

Domnul Iulian Bulai:

Ieri au plecat spre cer două stele - una din lumea sportului și una din lumea culturii.

Avem datoria, avem nevoie să arătăm acest respect pentru o stea a sportului românesc, printr-un angajament al Parlamentului, de a avea grijă de Casa Memorială a domnului Patzaichin din Delta Dunării, locul în care s-a născut și a copilărit, locul pe care trebuie să-l păstrăm ca o memorie vie, așa cum și-ar fi dorit domnul Patzaichin.

Domnul Caramitru a fost o stea a culturii românești, un om complet - actor, regizor, revoluționar, ministru al culturii, director de teatru - un om complet cum se naște o dată la 100 de ani.

Condoleanțele noastre, în numele Parlamentului României, către ambele familii!

Dumnezeu să-i odihnească și să-i fericească!

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Florin-Claudiu Roman:

Mulțumim domnului deputat.

Îl invit la cuvânt pe domnul deputat Ionuț Vulpescu.

Vă rog, domnule ministru.

Domnul Ioan Vulpescu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

În numele Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat transmit condoleanțe familiilor celor două personalități pe care le conducem, în aceste zile, pe ultimul drum pământesc.

Sunt însă oameni care nu mor, pentru că lecțiile lor rămân. Lecția lui Ivan Patzaichin, care a pus Delta Dunării în centrul lumii și a vorbit lumii despre România, este lecția unui om care nu cedează niciodată. Și acel episod de la München, din 1972, episod de film, cu pagaia ruptă, când Patzaichin, totuși, a ajuns în finală și a câștigat pentru a doua oară, la momentul respectiv, titlul olimpic.

A fost de cinci ori la olimpiadă ca sportiv și de cinci ori ca antrenor. Patru titluri olimpice. Și trebuie să nu uităm că dispariția lui Ivan Patzaichin e în anul în care România a ajuns pe locul 46 în lume la olimpiadă.

Îmi amintesc emoția acelor dimineți, cu reluările de la Los Angeles, când Patzaichin a câștigat ultimul titlu olimpic.

Lecția lui Patzaichin este enormă, prin modestia lui. Este un semn că nu contează unde te-ai născut, ci foarte important este drumul, este sensul.

Îi datorăm, cu toții, respectul nostru pentru această lecție de campion și de mentalitate.

În ceea ce privește dispariția lui Ion Caramitru trebuie spus, dincolo de actorul uriaș care a fost, un actor peste care nu se va trece niciodată, cortina nu se va lăsa niciodată, a fost unul dintre ultimii mohicani ai generației de aur, în teatrul și în filmul românesc, o carieră care s-a întins pe 50 de ani, în teatru și în film, și cel mai important, aici, este respectul necondiționat al publicului.

Dincolo de asta, a fost un foarte bun ministru al culturii, a fost primul ministru al culturii, după Revoluție, care a avut mandat întreg, între 1996 și 2000.

Până astăzi, îi datorăm lui Ion Caramitru cele mai multe dintre legile care prevăd protecția monumentelor istorice. Cele mai multe monumente care au fost înscrise în lista reprezentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO au fost înscrise în mandatul său.

La un moment dat, într-o perioadă de convulsii și de crize, așa cum este și cea pe care o traversăm în aceste săptămâni, ministrul de finanțe de la acea vreme a spus: "În vremuri de criză cultura se oprește". Iar Ion Caramitru, în ședința de Guvern, a replicat: "Cultura nu se oprește niciodată! Eu mă opresc acum, aici, și aveți pe masă, domnule prim-ministru, demisia mea".

Era un factor de presiune ca bugetul Ministerului Culturii să nu fie atacat, să nu fie șubrezit, ca, până la urmă, cultura să fie în centrul actului de guvernare, nu la periferie, cum e acum.

Ministrul culturii, astăzi, e ultimul care stă la masa Guvernului. În toamnă, probabil, o să aibă un taburet, așa, undeva pe hol.

Lecția lui Ion Caramitru este că atunci când ai o autoritate, dacă o ai, trebuie să o exerciți pentru a proteja domeniul pe care îl ocupi și în fața căruia ai o responsabilitate.

O zi foarte tristă pentru România. Și pentru că moartea e mereu o chestiune personală, am ținut să marcăm, în mod distinct, traseul celor doi uriași pe care România îi plânge astăzi.

Dumnezeu să-i ierte! (Aplauze.)