|
Domnul Aurel Olărean: "Inundațiile au înecat sudul Moldovei. Autoritățile s-au dat la fund" Domnule președinte, Stimați colegi, Anul trecut când am văzut urmările inundațiilor care au înecat jumătate din România, am crezut că mai rău nu se poate. Și că vom învăța ceva din tragicul situației. Am crezut că am învățat să prevenim, nu numai să reparam urmările dezastrului. M-am înșelat: nu numai că nu am învățat să prevenim, dar nici măcar să reparam nu mai știm. Sau nu vrem. Sau nu ne interesează. Ar fi mulți de sau.. dar problema rămâne, indiferent de explicațiile autorităților. M-am lovit personal de astfel de situații anul trecut, când și județul Suceava a fost lovit de aceeași natură nemiloasă. Atunci, comuna Arbore a fost aproape în totalitate devastată de furia apelor. M-am implicat personal și din indemnizația mea de parlamentar pe un an de zile am construit o casă pentru una din familiile cele mai nepăstuite. Atunci ne-am mobilizat cu toții, indiferent de partidul din care făceam parte, și i-am ajutat și sprijinit cum am putut pe cei loviți de soartă. Dar acum, cele petrecute în sudul Modovei mi-au dovedit, pentru a câta oară, că solidaritatea în momente grele depinde de oameni, nu de partide. A fost suficientă o ploaie puternică ca un municipiu întreg să fie indundat. Este vorba de Tecuci, oraș cu aproape 50.000 de suflete, transformat peste noapte într-un imens lac. Adică 50.000 de oameni rămași pe drumuri, cu copii și bătrâni în brațe, cu agoniseala de o viață dusă de ape, suflete care nu știu unde vor pune capul la noapte pentru o ora-două de somn zbuciumat. Natura, imprevizibilă, a ales, de astă dată, acest mic oraș patriarhal din sudul Moldovei. Nimeni nu a auzit vreodată de asemenea urgie în acele locuri așa că, exact ca și anul trecut, lipseau pompele, digurile, iar sistemul de colectare a apelor reziduale nu facea față debitului de apă. Poate că este de înțeles, dar ce a urmat după nu mai are explicație. Lipsa de omenie și dezinteresul autorităților au șocat și mai mult pe acești nefericiți loviți crunt de natură. Au fost promise ajutoare de urgență și oamenii și-au pus speranța în aceste vorbe. Din tot ce s-a promis au sosit numai carburantul și apa minerală, dar și acestea au fost împărțite, cu prioritate, echipelor venite să intervină la fața locului. Zecile de mii de conserve trimise au fost rătăcite pe drum, în vreme ce sute de familii nu au ce să pună în gură. Animalele moarte în viitură au început să se descompună, existând acum și pericolul unor epidemii. Utilajele promise pentru îndepărtarea mâlului nu au mai sosit nici ele. Premierul Tăriceanu, însoțit de o suită de miniștri, a venit...a văzut ...și a plecat. La asta s-a limitat ajutorul promis sinistraților. Nici autoritățile locale nu au dat dovadă de prea mult zel în rezolvarea situației: pur și simplu au dispărut de parcă ar fi fost luate de ape. Cam așa se prezintă într-o Românie europeană tabloul unei localități calamitate: părăsită sub povara indiferenței autorităților. Poate dacă dezastrul avea loc peste câteva luni, reacția autorităților ar fi fost alta: urmau alegerile și capitalul politic trebuia câștigat. Dar acum ...cui îi pasă ? până la alegeri mai este destul timp.
|
