Plen
Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of February 15, 1999
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1999 > 15-02-1999 Printable version

Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of February 15, 1999

2. Proiectul Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 1999 (Dezbateri generale.)  

Domnul Vasile Lupu:

................................................

Doamnelor și doamnelor senatori și deputați,

Cu acestea, trecem la bugetul asigurărilor sociale de stat și îl invităm pe domnul ministru al muncii și protecției sociale să-l susțină, din partea inițiatorului. Domnule ministru, aveți cuvântul!

Domnul Alexandru Athanasiu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

În mod succint, o să prezint acest proiect de lege, referindu-mă în mod esențial la indicatorii sintetici pe care el se fundamentează. La elaborarea acestui buget de asigurări sociale s-a avut în vedere un număr de 4.077.000 de pensionari din sistemul asigurărilor sociale de stat și 1.720.000 de pensionari agricultori, precum și un număr de aproximativ 820.000 de persoane beneficiare ale ajutorului de șomaj, alocației de sprijin și ajutorului de integrare profesională. De asemenea, au fost avute în vedere, ținând cont de posibilitățile de susținere bugetară (și am în vedere atât veniturile obținute din contribuții, precum și cele din subvenția acordată din partea bugetului), ca pensiile, precum și celelalte beneficii, să aibă următoarele valori medii pe anul 1999: pensia de asigurări sociale de stat este preliminată a fi, în medie, de 640 de mii; pensia pentru agricultori – 140 de mii; ajutorul de șomaj, în valoare medie – 425 de mii; alocația de sprijin – 205 de mii și ajutorul de integrare profesional㠖 245 de mii. Același buget va suporta și plata unor cheltuieli legate de asigurările de sănătate, fără a diminua veniturile din pensii, precum și din ajutorul de șomaj, respectiv, contribuția de 7% pe care bugetul asigurărilor sociale de stat, precum și fondul pentru plata ajutorului de șomaj, le vor suporta în vederea achitării serviciilor medicale stabilite de Legea nr. 145.

Așadar, ținând seama de acești indicatori sintetici, la capitolul venituri, bugetul asigurărilor sociale de stat înregistrează 37.264,3 miliarde de lei, ca venit estimat din acesta, în structura sa, veniturile reprezentând, din contribuții, 71,2%, și 4.731,9 miliarde de lei, din veniturile obținute din contribuțiile agenților economici, în condițiile Legii nr. 80/1992.

Numărul de persoane beneficiare ale biletelor de tratament va fi în acest an de 405 mii, iar modul de contribuție la plata biletelor de tratament reiterează mecanismul de anul trecut, în procentele pe care le-ați aprobat cu un an în urmă la bugetul anului 1998. De asemenea, se vor atribui și în acest an bilete gratuite unui număr de 25 de mii de persoane, din care o mie de salariați care lucrează în mediul radioactiv.

În legătură cu cel de al doilea capitol, cel al cheltuielilor, ele se prelimină la 37.264,3 miliarde de lei, în structura cărora 91,2% o reprezintă plata pensiilor în 1999, iar restul sumei este dedicat plății indemnizațiilor de incapacitate de muncă, indemnizațiilor pentru creșterea copiilor în vârstă de până la 2 ani, pentru indemnizațiile în vederea îngrijirii copiilor bolnavi până la 3 ani, pentru ajutoare de deces, precum și compensarea pensiilor refugiaților cetățeni greci, care au lucrat în România. Aș atrage atenția în mod particular în legătură cu acest capitol de cheltuieli, stându-vă la dispoziție în legătură cu observațiile făcute pe parcursul dezbaterii acestui buget, cu capitolul pentru plata ajutorului de șomaj, care, credem noi, reprezintă o modificare importantă a modului de alocare a cheltuielilor în acest an.

Față de anul trecut, aș sublinia că pentru măsurile active, adică pentru cele care să conducă în diverse modalități la un scop unic și sigur, anume acela de creare de noi locuri de muncă, acest buget alocă, pe cele trei principale măsuri active ale sale, următoarele sume: pentru stimularea angajării absolvenților din toate formele de învățământ, spre deosebire de anul trecut, când suma alocată a fost de 92 de miliarde, în acest an ne propunem, prin proiectul de buget, să alocăm 283 de miliarde, deci, o sumă, în cifre nominale, de trei ori mai mare, iar în cifre reale, ținând cont de rata inflației anului trecut și de ținta de inflație a acestui an, o sumă de două ori mai mare. De asemenea, pentru subvenționarea dobânzilor în cazul creditării întreprinderilor mici și mijlocii care creează locuri de muncă pentru șomeri, s-a prevăzut suma de 150 de miliarde, față de 80 de miliarde anul trecut, aceasta însemând 2,4% din totalul cheltuielilor. Cum suma anterior menționată, în legătură cu absolvenții reprezintă aproximativ 5% din structura cheltuielii la acest buget. În fine, pentru finanțarea în întregime a salariilor persoanelor care și-au pierdut locurile de muncă în cadrul licențierilor colective, acest buget prevede o sumă de aproximativ 100 de miliarde, prin care se vor finanța direct salariile persoanelor în cauză.

Fără a vă mai reține atenția cu alte cheltuieli, care sunt cuprinse în capitolele și subcapitolele pentru acest buget, aș vrea să subliniez în final un lucru. Anume că acest buget oglindește, evident, puținătatea resurselor pe baza cărora se poate asigura plata beneficiilor sociale reglementate de lege, că ele au în vedere, deocamdată, modeste indexări ale pensiilor și ale celorlalte drepturi de asigurări sociale, că ne-am preocupat, totuși, chiar din puținătatea acestor venituri, să orientăm suplimentar spre acele măsuri creatoare de locuri de muncă și creatoare prin ele însele de venit impozabil suplimentar și că, în concluzie, sperăm, ținând seama și de amendamentele care, deși respinse, unele din ele aveau în vedere o îmbunătățire a acestor prestații, ca măsurile pe care le-am pus în practică, legate de unele majorări de CAS sau de beneficii acordate celor care creează locuri de muncă să aducă venituri suplimentare, de natură ca, la o eventuală și, sperăm noi, rapidă rectificare a acestui buget, să avem venituri suplimentare care să permită Guvernului o îmbunătățire mai substanțială, consistentă și durabilă a prestațiilor pe care Ministerul Muncii le gestionează, potrivit legilor României și în acord cu prevederile bugetare la care m-am referit. Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc și eu, domnule ministru.

Rog grupurile parlamentare să desemneze oratorii pentru dezbaterile generale, pentru că grupul independenților deja a reușit și voi începe prin a da cuvântul domnului Udrea Florian, dar nu înainte de intervenția comisiei, care va prezenta raportul, mă iertați, domnule deputat. Domnul președinte Constantinescu.

Domnul Dan Constantinescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Întrucât domnul ministru a insistat destul de mult pe conținutul acestui buget, mă voi mărgini să spun aici faptul că cele două Comisii de buget finanțe și bănci din Camera Deputaților și Senatului au examinat proiectul Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul în curs, amendamentele depuse de comisiile permanente de cele două Camere ale Parlamentului, de colegii senatori și deputați și, fiind avizate în fond, propun ca acest proiect de lege să fie supus spre dezbatere și adoptare în forma prezentată de guvern.

Menționăm faptul că acest proiect de lege face parte din categoria legilor ordinare și că amendamentele prezentate în anexă sunt amendamente respinse. Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Acum, are cuvântul domnul Udrea Florian, din partea independenților.

Domnul Florian Udrea:

Strimați colegi, câți ați mai rămas..., nu știu dacă este normal, domnule președinte de ședință,să discutăm acest buget cu o sală jumătate goală, dar, mă rog, ne-am obișnuit acum...

Domnul Florian Bercea (din sală):

Sau jumătate plină...

Domnul Florian Udrea:

Jumătate plină, în varianta optimistă...

Acum, după terminarea dezbaterilor la bugetul de stat, ținând cont de firavele cosmetizări pe care acesta le-a suferit, putem afirma că bugetul asigurărilor sociale are puține șanse de constituire la capitolul venituri, iar protecția socială de care vorbim va rămâne numai pe hârtie.

Stimați colegi,

Știți mai bine ca mine, pentru că toți avem acasă cel puțin un pensionar, că situația acestora este dramatică, fiind determinată de o pensie care, în cele mai fericite cazuri, acoperă aproximativ 50% din valoarea salariului mediu pe economie, iar la agricultori cam 10%. Redistribuția veniturilor a devenit deja o istorie repetată an de an, iar valoarea nominală a sumelor alocate este mai mare, dar total neacoperitoare pentru nevoile oamenilor, deoarece nu se ia în calcul rata reală a inflației și rata de creștere a prețurilor de consum.

În 1999, Guvernul oferă celor 4 milioane de pensionari de asigurări sociale o creștere de 40 de mii de lei, lunar, la pensie; iar celor 2 milioane de pensionari din agricultură un supliment de 34 de mii de lei pe lună. Cei 50 de mii de lei pe care îi primesc lunar cei 400 de mii de șomeri ce vor beneficia de ajutorul de șomaj sunt total insuficienți. Cu restul de până la 1,3 milioane șomeri, ce se va întâmpla? Poate domnul ministru Athanasiu ne va lămuri asupra alternativelor de pe piața muncii, dacă ele există.

Nu mai fac nici o trimitere la promisiunea electorală fără bază economică referitoare la egalizarea pensiilor agricultorilor cu cele ale asiguraților sociali. În condițiile comprimării economiei, închiderii întreprindeirlor, disponibilizărilor masive și inversării raportului salariați-pensionari, așteptăm de la domnul ministru Athanasiu soluția-miracol, precum și acea forță de intervenție rapidă, care a creat atâtea iluzii, mai ales în zonele defavorizate.

Dacă adăugăm la acest tablou raportul dintre cuantumul mediu al pensiei și minimul de trai necesar, avem întreaga dimensiune a limitei de jos a sărăciei în care trăiește o categorie și așa defavorizată biologic, și anume pensionarul.

În privința ajutorului de șomaj, media lunară nu acoperă decât 53% din salariul mediu pe economie. Din păcate, actualul executiv s-a axat în filosofia sa pe mecanismul băgubos al plăților compensatorii și aceasta în detrimentul măsurilor active de combatere a fenomenului mult dimensionat al șomajului. Cele 2 mii de miliarde prevăzute pentru cei afectați de măsurile de restructurare economică reprezintă circa 30% din fondul de ajutor de șomaj și nu sunt altceva decât bani de consum. Să nu uităm, domnilor, că plățile compensatorii de 80 de miliarde din 1998 nu au generat decât câteva zeci de întreprinzători privați.

În privința locurilor de muncă, considerăm că dacă, în 1998, cu 80 de miliarde, s-au creat 6 mii de noi locuri de muncă, după spusele doamnei Norica Nicolae, cu cele 150 de miliarde prevăzute pentru acest obiectiv se vor crea în varianta optimistă 12 mii de noi locuri de muncă, în fața unei cereri a 1,3 milioane de șomeri.

Doamnelor și domnilor,

Cu un buget republican de maximă austeritate, care, din punct de vedere economic, duce către nicăieri, nici bugetul asigurărilor sociale de stat nu poate instrumenta un mecanism real de protecție socială, nu poate compensa, decât în insuficientă măsură, scăderea nivelului de trai sau sărăcia în care ne zbatem. Majoritatea românilor vor înregistra unr recul de circa 40% în privința nivelului de trai, dar cele mai afectate vor fi categoriile cu riscuri majore: copiii, pensionarii și șomerii.

Din această perspectivă, bugetul asigurărilor sociale de stat este mai degrabă un efect al unei economii în cădere libere și mai puțin o cauză a lipsei de perspectivă. Din punct de vedere politic, acest buget este rezultatul unor promisiuni neonorate în ultimii 2 ani, iar din punct de vedere social este un buget al instituționalizării sărăciei și a subzistenței.

Noi, parlamentarii membri ai Alianței pentru România, nu putem susține un asemenea proiect. Mulțumesc.

Domnul Ulm Spineanu:

Mulțumesc și eu, domnule deputat. L-aș invita pe domnul senator Giurescu, din partea Grupului parlamentar al PDSR.

Domnul Ion Giurescu:

Domnule președinte de ședință,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor,

Ne-am reunit astăzi pentru a dezbate Legea bugetului asigurărilor de stat pe anul 1999, în circumstanțe care sunt, nu aveau cum să fie altfel, decât speciale: în proximitatea angajării unei noi runde de discuții cu reprezentanții celor două mari organizații tutelare ale României, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, pe de o parte, iar pe de alta, în debutul unei perioade care se dorește a fi decisivă pentru reforma dură. De la bun început trebuie subliniat că acest buget nu este doar receptorul oarecum pasiv al multiplelor determinări și condiționări care vin dinspre economic și social, el ar trebuisă fie și instrumentul activ, reglator al aceluiași mediu. De aceea, dacă până la un punct, admitem că bugetul despre care vorbim nu poate fi mai bun decât însăși starea țării, ceea ce ne este greu să acceptăm este că el conține grave vicii interne și vom trata pe scurt câteva dintre acestea.

Bugetul asigărurilor sociale subestimează din start numărul persoanelor care urmează să fie asistate în anul 1999. Șomerii sunt, după bugetul de stat, 1,2 milioane de persoane, după bugetul asigurărilor sociale, 800 de mii de persoane. Realitatea arată, acum, în chiar momentul dezbaterii, grație unei rate oficiale a șomajului ajunsă la 10,6%, că s-a depășit cifra de 1 milion de persoane. Iar dacă,. pentru 1999, se contează pe o rată de 12%, numărul șomerilor va fi încă și mai mare. Amintim că s-a pornit de la o rată a șomajului de 6,3%, în octombrie 1996, chiar dacă această referire va fi taxată drept "lezschimbare" sau, Doamne ferește! "lezreformă".

O altă constatare care trebuie să dea de gândit este că, deja, cam un sfert dintre șomeri sunt ieșiți din orice fel de plată, ceea ce ne spune mult despre eficiența metodelor active de combatere a șomajului, despre cronicizarea acestui fenomen, care, cuplat cu creșterea segmentului populației descurajate, conturează o apăsătoare și tristă realitate. Am utilizat conceptul de "populație descurajată" în sens strict, adică persoane care și-au pierdut inițiativa și speranța de a-și găsi o ocupație. Căci, dacă l-am folosi în sens larg, am fi numit aproape întreaga societate românească.

Dorim să se înțeleagă, în toată claritatea lui, un lucru. Nu refuzăm ideea că trebuie să existe șomeri, pe orice piață liberă a forței de muncă această realitate este prezentă, cu determinările și funcțiile definite. Ceea ce ne îngrijorează este însă faptul că șomerii noștri, pe de o parte, nu dispun, datorită nivelului de trai extrem de redus, de rezerve pentru a supraviețui, pe de altă parte, ei sunt conduși, încet, dar sigur, către periferia societății, în lipsa politicilor de dezvoltare.

Ordonanțele privind disponibilizarea colectivă au arătat clar că nu printr-o protecție pasivă, imediată și rapid consumabilă se rezolvă problema, ci printr-o creare de noi locuri de muncă, prin scurtarea, pe cât posibil, a perioadei de inactivitate. Numai că ceea ce a greșit Guvernul Ciorbea continuă cu aceeași inconștiență Guvernul Vasile. Căci, cum altfel, trebuie să interpretăm raportul de 1.987,6 miliarde lei pentru plata suplimentară a ajutoarelor de șomaj, contra 31,8 miliarde lei pentru măsuri active? Sumele uriașe se irosesc, efectul liniștii sociale este absolut efemer, se acumulează tensiuni, izbucnesc tulburări, iar ceea ce s-a întâmplat recent, mă refer la protestul minerilor din Valea Jiului, este mai mult decât lămuritor. Minerilor amenințați cu concedierea prin închideri preconizate intempestiv li s-au asociat cei deja disponibilizați, care și-au cheltuit banii și pentru care nu s-a găsit nici o rezolvare ocupațională. Fenomenul este grav, comportă analize serioase, nu etichetări grăbite, superficiale și resentimentale de genul: "încercare de lovitură de stat", "rebeliune susținută politic", "insurgență" ș.a.m.d.

Nu, domnilor, reforma nu se face, nici măcar ea, cu sila! Ea trebuie făcută acceptabilă pentru oameni, trebuie susținută cu bugete, argumente și măsuri adecvate. Altfel, va genera rezistențe sociale periculoase pentru însăși existența statului de drept.

Nici măcar în acest moment de criză gravă, generalizată, aceasta este adevărata, chiar dacă nedeclarată stare de urgență în are se află poporul român, nici măcar acum nu se recunoaște, cu o minimă decență, că ceea ce i se cere este o veritabilă curbă de sacrificiu. Cum să interpretăm faptul că în 1999, practic, salariile îngheață, pentru foarte largi categorii social-profesionale, fie ei bugetari sau salariați ai regiilor autonome, companiilor etc. Sindicatelor li se anulează cu sânge rece dreptul consfințit prin lege – Legea nr. 130/1996 – la negocierea salariilor. Și, aceasta, în chiar zilele în care se finalizează negocierea contractului colectiv de muncă la nivel național., vechiul contract expirând la 31 mai a.c.

Noile tarife la benzină, energie electrică și termică tocmai se pregătesc să-și propage în lanț influențele în prețul mai tuturor produselor și serviciilor. Mai crede cineva în ceea ce afirma cu nonșalanță un efemer ministru al industriilor și comerțului, cum că scumpirea benzinei nu-i va afecta decât pe cei câțiva care merg cu mașina?

În ceea ce-i privește pe bugetari, singura lor speranță de a-și vedea cât de cât ameliorate pe parcursul acestui an veniturile salariale stă în prevederile Legii nr. 154/1998 cu privire la evaluarea performanțelor profesionale. Dar, când ne gândim la clientelismul și nepotismul care au invadat instituțiile statului, ne temperăm brusc chiar și acest optimism reținut. Este lesne de înțeles, în condițiile fondurilor înghețate, în ce sens moral, adică de la cine către cine, vor migra creșterile salariale.

Cât despre populația de vârsta a treia, acesteia i s-a vânturat aceeași iluzie, tradițională de acum, a recolerării pensiilor, ca și aceea a unei indexări de 60%, singura certitudine palpabilă rămânând mizeria în creștere. De n-ar fi să ne referim decât la recentul blocaj al medicamentelor compensate. Este de remarcat faptul că însuși președintele Emil Constantinescu, în cadrul unei emisiuni TV, a recunoscut, dacă mai era nevoie, nivelul de trai extrem de scăzut al pensionarilor, făcând totodată și promisiuena că indexarea pensiilor în anul 1999 se va face cu 100%. Noi sperăm că această promisiune nu va fi îndeplinită la fel ca și cele cuprinse în cadrul Contractului cu România, fapt care ar duce la o sărăcie și mai mare a pensionarilor.

Buni cunoscători ai formulei "Să nu-i dea Dumnezeu omului atât cât poate el duce!", guvernanții noștri încă mai pot produce și mai pot imagina câte ceva. Pentru pensia suplimentară, fiscalitatea crește de la 3 la 5%, CAS se majorează cu 5% pentru fiecare grupă de muncă și probabil că finalul rămâne deschis. Și pentru a nu spune totuși că oamenilor numai li se cere, fără a li se da nimic, iată, va intra în vigoare mult așteptata Lege a tichetelor de masă, dar într-o formulă parțială, pe baza unor ciudate tranșe de beneficiari, eșalonate anual.

În ansamblul lui, bugetul pare făcut în pripă, lasă impresia unui buget "de avarie", bun cel mult să asigure o navigație în derivă, atât cât ține gazul din felinar și, aceasta, numai dacă biata noastră ambarcațiune nu întâlnește zone de mare turbulență. Or, acestea, turbulențele, se întrevăd deja, dovadă grija subită a guvernanților pentru relansarea dialogului cu sindicatele, după o lungă perioadă de anestezie a comunicării.

Cum altfel decât pe seama grabei să punem omisiunea suportului financiar pentru o necesară sporire a alocației pentru copii și pentru familiile cu mai mulți copii? Să ne amintim că tema alocației pentru copii a fost laitmotivul unei campanii electorale de relativ succes în anul 1996. Numai că de la cei 50 de mii de lei pe lună, în 1997, s-a ajuns în 1999 la 65 de mii de lei pe lună și actualul buget îngheață suma la acest nivel, consfințind astfel o scădere reală cu mai bine de 20%.

Cât despre finanțarea Legii nr. 119/1997, o soluție de ultim moment a fost improvizată în chiar zilele din urmă, după elaborarea proiectului de buget pe care-l dezbatem, prin crearea fondului solidarității naționale, ceea ce este, în definitiv, o recunoaștere implicită a acestei ciudate amnezii și, totodată, un efect al moțiunii simple introdusă de P.D.S.R.

Dacă toate cele spuse până acum vor fi socotite ca exprimând o apreciere prea sumbră asupra modului în care guvernanții noștri de azi înțeleg să-și servească poporul, încă mai putem adăuga. Iarna 1998/1999, destul de convingătoare sub aspect meteorologic, găsește categoriile cele mai defavorizate fără cel mai mic suport compensator- nici măcar tichetele din trecut pentru facturi la încălzire.

Domnul Remeș își exersează îndemânarea, trăgând cu taxe și impozite majorate în tot ce mișcă. Ba și în ce nu mișcă. Agenții economici privați sunt aduși în pragul falimentului, necum să mai poată absorbi disponibilități etc. Iar dacă dorim să vedem și partea plină a paharului, da, ea există: 1999 deși mai prost decât 1998, este, cu siguranță, mai bun decât 2000, în condițiile în care poporul va continua să fie pe mai departe victima a ceea ce numiți, în felul dumneavoastră, "reformă".

Vă mulțumesc. (Aplauze în partea stângă a sălii de ședință.)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Urmează domnul deputat Kerekes Karoly, din partea Grupurilor parlamentare ale U.D.M.R.

Se pregătește domnul deputat Valentin-Adrian Iliescu – Grupul parlamentar al P.U.N.R.

Vă rog.

Domnul Kerekes Karoly:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Stimați domni miniștri,

Bugetul asigurărilor sociale pe anul 1999 va fi un buget care nici în anul acesta nu va ilustra creșterea nivelului de trai, nu va aduce îmbunătățiri spectaculoase în privința protecției sociale a pensionarilor și a șomerilor. Bugetul pe 1999 este expresia reală a situației economice în care se află România.

Bugetul asigurărilor sociale, ca și în anii precedenți, se va confrunta cu mari greutăți. Va fi un buget extrem de sărac. Așadar, din cauza veniturilor insuficiente, cheltuielile la asigurări sociale nu pot crește la nivelul așteptat.

În situația în care nivelul datoriilor față de buget este nepermis de mare, recuperarea lor fiind extrem de dificilă, în situația în care numărul contribuabililor la fondul de asigurări sociale este în descreștere, este aproape imposibil de a realiza un nivel de trai decent pentru pensionari, al căror număr este în continuă creștere.

În situația șomerilor, o îmbunătățire ar putea aduce măsurile de protecție activă, prin crearea de noi locuri de muncă, prin sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii.

Reforma sistemului de asigurări sociale, pe care actuala putere intenționează să o realizeze, din păcate, deja este în întârziere. Ea trebuia să fie realizată la puțin timp după schimbarea de regim, pentru a evita situația catastrofală în care am ajuns, însă guvernanții de atunci – Opoziția de azi, ori nu au vrut, ori nu au avut curajul să o facă, cauzând astfel acea situație pe care acum o critică vehement.

De asemenea, dacă Legea inspecției muncii ar fi existat de la începutul tranziției, astăzi am avea mult mai puține probleme cu munca la negru și cu evaziunea fiscală, factori care au contribuit esențial la dezechilibrul financiar al sistemului de asigurări sociale.

Dacă foștii guvernanți – actuala opoziție – nu ar fi fost de la bun început îngăduitori față de marii datornici, atunci astăzi bugetul asigurărilor sociale nu ar fi deficitar.

Nu mai vorbesc de măsurile populiste de la începutul tranziției, privitoare la pensionările anticipate și încadrările generoase în grupele I și II de muncă, pensionările pentru boală, de multe ori nejustificate și altele, ale căror efecte nocive asupra echilibrului financiar al sistemului de asigurări sociale astăzi nu mai pot…, sau foarte greu pot fi sistate, lichidate.

Acest buget poate fi criticat de oricine. Critica din partea acelora care tot timpul au întârziat reformele din diferite motive înseamnă ipocrizie. Bineînțeles, tot ipocrizie ar fi și elogiul acestui buget. Construcția acestui buget, în condițiile actuale, nu putea fi alta. Suntem nevoiți să o acceptăm așa cum este.Aceasta nu înseamnă că nu obiectăm în legătură cu insuficiența și ineficiența măsurilor de recuperare a marilor datorii față de buget, cu rezultatele neconvingătoare ale măsurilor de corelare a pensiilor. Însă, ceea ce mă deranjează mai mult, este faptul că nu am certitudinea că se va schimba ceva în privința mentalității cu care se aplică această lege, cum de altfel se aplică și altele; cu alte cuvinte, dacă va dispărea inconsecvența, lipsa de fermitate, nepăsarea, favoritismul, frauda și nu în ultimul rând corupția în aplicarea măsurilor ce decurg din Legea bugetului. Din păcate, aceste aspecte domină societatea românească. Ele nu pot fi puse doar pe sema foștilor guvernanți, care agravează din ce în ce mai mult starea de spirit a națiunii.

Stimați colegi,

Uniunea Democrată a Maghiarilor din România va vota Legea bugetului asigurărilor sociale nu pentru că am fi mulțumiți cu nivelul scăzut al pensiilor. Noi am promis cu totul altceva electoratului nostru. Totuși, o votăm, pentru că mai sperăm în reușita reformelor, care, inevitabil, produc și efecte negative, dureroase.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze în partea dreaptă a sălii.)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Mă scuzați, domnule deputat Iliescu, o să-i dau cuvântul domnului deputat Partal, pentru că am greșit eu... O să-i dau cuvântul domnului deputat Partal și pe urmă vă dau dumneavoastră cuvântul.

Domnul Valentin-Adrian Iliescu:

Da. Eu pot să vorbesc și în fața sălii goale.

Vă mulțumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Partal, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat.

Domnul Petre Partal:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Partidul Democrat apreciază acest buget în anumite circumstanțe. Raportul prezentat la proiectul de buget nu ne mulțumește. Este de o platitudine dezarmantă, nereușind să ne pună în contact cu realitățile acestei activități de asigurări sociale, de protecție socială și de asigurare de locuri de muncă.

Am votat mai adineauri 6.500 de miliarde de lei – deficitul bugetar și iată că, din aceștia 4.068 de miliarde de lei se duc la subvenționarea bugetului asigurărilor sociale.

Este clar că deficitul este utilizat pentru consum, lucru care contravine tuturor teoriilor economice și trebuie să ne asumăm această responsabilitate, că ne împrumutăm pentru a consuma, și nu pentru a produce, și că deficitele prezente sunt impozite viitoare.

Nu reiese din expunerea de motive la proiectul de lege care sunt greutățile cu care s-a confruntat Ministerul Muncii și Protecției Sociale în activitatea de colectare a veniturilor bugetului asigurărilor sociale? Care sunt unitățile care nu și-au plătit aceste datorii către bugetul asigurărilor sociale, care sunt cauzele pentru care nu le-au plătit și ce măsuri a întreprins sau va întreprinde Ministerul Muncii în viitor?

Acestea sunt lucruri care trebuie să ne intereseze pe toți.

Partidul Democrat nu este mulțumit nici de modul cum este concepută protecția socială în acest moment și am recomandat întocmirea unei Carte a protecției sociale, a oamenilor care sunt protejați social și a nivelului până la care putem să facem protecția socială. Partidul nostru este însă consecvent principiului solidarității coaliției și, din acest motiv, va vota proiectul de buget, în forma în care a fost prezentat și cu amendamentele care au fost menționate în anexă.

Vă mulțumim. (Aplauze în partea dreaptă a sălii.)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Îi dau cuvântul domnului deputat Valentin-Adrian Iliescu, care va vorbi din partea grupurilor parlamentare ale P.U.N.R., cu scuzele mele.

Domnul Valentin-Adrian Iliescu:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stimați colegi parlamentari, puțini, câți ați mai rămas la dezbaterea bugetului asigurărilor sociale de stat,

În primul rând, aș vrea să-mi exprim profundul regret și dezamăgirea, și dacă vreți, nu este numai un sentiment al meu, ci probabil, din partea acelor oameni care ne-au trimis aici, mulți dintre ei inclusiv pensionari și șomeri, să constat că pentru al treilea an la rând, dezbaterea bugetului asigurărilor sociale de stat este o dezbatere pur formală, cu o prezență extrem de redusă și că, multe, foarte multe din problemele ridicate, inclusiv în cadrul comisiilor permanente, au fost total ignorate în cadrul comisiilor reunite pentru buget-finanțe și, în mod sigur, vor fi trecute cu vederea, inclusiv la dezbaterea în plenul Camerei Deputaților și al Senatului, având în vedere că, practic, toate aceste discuții sunt pur formale.

Am încheiat puțin mai devreme mare parte din dezbaterile asupra proiectului Legii bugetului de stat pe anul 1999, dezbateri care, din păcate, s-au desfășurat ca și în anii anteriori sub presiunea reglementărilor și termenelor impuse nu de Legea finanțelor publice, cum ar fi normal, ci de presiunea și constrângerile impuse cu severitate Guvernului de către reprezentanții Fondului Monetar Internațional.

Am vrut să fac această referire tocmai pentru a sublina faptul, inclusiv din perspectiva discuțiilor care ar trebui să se desfășoare în mod normal asupra bugetului asigurărilor sociale de stat, făcând observația că Grupurile parlamentare ale P.U.N.R. nu cred în soluțiile Fondului Monetar Internațional, pe care le consideră - repet un lucru pe care l-am spus inclusiv acum o săptămân㠖 antieconomice, antisociale și antinaționale și care, puse în practică așa cum le pune, din păcate, coaliția majoritară, fără discernământ, au compromis ireparabil sensul și mersul reformei, au subminat potențialul economic și uman de care dispune România, și, mai ales, sunt pe cale să genereze, stimați colegi de la putere, grave convulsii sociale, ca urmare a deteriorării fără precedent a nivelului de trai.

Am insistat, și doresc să fac aici această afirmație, pentru că vă revine integral responsabilitatea acestor grave convulsii care sunt pe cale să se producă. Nu este și nu va fi meritul opoziției!

Tocmai de aceea, având în vedere situația aproape insuportabilă în care se află majoritatea pensionarilor, șomerilor și familiilor acestora, referindu-mă la nivelul de trai, nu pot să trec cu vederea și să nu sancționez aici, de la tribuna Parlamentului, imoralitatea politică, sau, dacă vreți, chiar iresponsabilitatea dumneavoastră stimați colegi de la putere, pentru faptul, repet, că al treilea an consecutiv, acest buget nu se dezbate la modul serios, așa cum ar trebui.

Și spun că acesta este un lucru extrem de grav, pentru că, de fapt, el se referă la situația a peste 6,3 milioane de persoane, adică mai mult de un sfert din populația țării.

Vă atenționez și vă spun foarte deschis că voi face public modul neserios în care dumneavoastră tratați o problemă atât de importantă.

Nu-mi explic, de altfel, în nici un fel faptul că proiectul de lege, venit la Parlament așa cum l-a trimis Guvernul, în ciuda numeroaselor amendamente, formulate inclusiv de comisiile reunite pentru muncă și protecție socială, nu a suferit nici o modificare. Dacă ați văzut, raportul comisiilor pentru buget-finanțe nu include nici măcar o virgulă în plus, în ciuda faptului că acest buget încearcă să consacre cuantumuri medii foarte mici ale principalelor drepturi acordate în cadrul asigurărilor sociale de stat. Cum spunea aici domnul ministru Athanasiu, pensia de asigurări sociale este de 640.000 de lei pe lună, pensia agricultorilor este de 140.000 de lei pe lună, ajutorul de șomaj este de 425.000 de lei pe lună, alocația de sprijin este de 205.000 de lei, ajutorul de integrare socială este de 245.000 de lei, cuantumuri cu care, sunt sigur, nici un ministru, nici măcar domnul ministru Remeș - nu știu dacă este prezent – nici un secretar de stat, nici un senator sau deputat nu ar putea trăi nu o lună, nici măcar o săptămână.

Aș vrea să reflectați foarte serios asupra acestor probleme, să vă imaginați cum ați putea trăi dumneavoastră o lună cu aceste cuantumuri și, în funcție de această decizie, noaptea fiind un sfetnic bun, și eu sper ca discuțiile să se încheie astăzi, aici, la acest buget, înainte de a intra în faza dezbaterilor pe articole, votul dumneavoastră să fie un vot de conștiință.

Am vrut să fac această subliniere, stimați colegi de la putere, pe care în mare parte vă stimez și vă apreciez, tocmai pentru că Grupurile parlamentare ale P.U.N.R. nu sunt de acord cu această practică a dumneavoastră prin care faceți legi nu pentru oameni, ci pentru a vă face guvernarea mai ușoară, și, mai mult decât atât, pentru a acoperi incompetența, incoerența și, dacă vreți, chiar iresponsabilitatea politică a unora dintre colegii dumneavoastră aflați în Executiv.

Am mai spus-o și cu alte ocazii, singurul barometru al reformei, cel care spune dacă Guvernul României gestionează bine sau nu problemele țării, este nivelul de trai. Or, după acest criteriu, afirm cu tărie că bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 1999, așa cum a fost el proiectat de guvernanți, vine să confirme starea de sărăcie generalizată, mizeria și lipsa oricărei speranțe de redresare a situației pentru pensionari, pentru șomeri și pentru familiile acestora.

Mai mult decât atât, dacă comparăm cuantumurile acestor venituri pe care încearcă Guvernul să ni le propună prin acest proiect de buget al asigurărilor sociale de stat, și ținem cont de nivelul permanent în creștere al prețurilor și tarifelor la produsele și serviciile de bază, ca urmare a deprecierii leului în raport cu dolarul, a majorării tarifelor la energie electrică și termică, probabil nu peste mult timp și a prețului la bezină și motorină, dacă luăm în calcul și faptul că accesul la medicamente compensate a devenit extrem de restrictiv, nu greșim când afirmăm că acest buget al asigurărilor sociale de stat pe anul 1999 reprezintă un adevărat genocid, programat de actuala putere și îndreptat tocmai împotriva acelor categorii de persoane pe care statul și societatea ar trebui să le protejeze.

Sub presiunea recomandărilor reprezentanților Fondului Monetar Internațional și ca urmare a aplicării unor rețete falimentare, Guvernele Ciorbea și Radu Vasile au aplicat o lovitură extrem de dură sistemului public de pensii, prin aplicarea pe scară largă a disponibilizărilor colective, disponibilizări ce au deteriorat drastic în 1997 și în 1998 raportul dintre salariați și pensionari, raport devenit pentru prima dată subunitar.

Neînvățând, practic, nimic din eșecul usturător al ultimilor doi ani de guvernare, Guvernul României rămâne prizonierul ideii că reforma economică înseamnă faliment, lichidare, șomaj, neînțelegând și neîntreprinzând nimic în sensul susținerii agenților economici performanți, în sensul creșterii economice, în sensul sprijinirii celor ce creează noi locuri de muncă.

Că situația este în România, din păcate, într-adevăr așa, în antiteză cu o Europă aflată într-o campanie cvasigenerală în slujba creșterii economice, a creării de noi locuri de muncă, o confirmă faptul, cunoscut în mod sigur și de dumneavoastră, că chiar săptămâna trecută, Compania COCA COLA, unul din cei mai importanți investitori străini din România, disponibiliza într-un singur oraș nu mai puțin de 20.000 angajați.

Acestea sunt câteva dintre explicațiile, evident, toate puse în seama dumneavoastră, stimați colegi... (vociferări în partea dreaptă a sălii.)

Domnule președinte,

Vă rog să fiu lăsat să vorbesc…

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am rugămintea să-l ascultați în liniște pe colegul nostru.

Vă rog, continuați.

Domnul Valentin-Adrian Iliescu:

Stimați colegi, (vociferările în partea dreaptă a sălii continuă.)

De obicei nu mă manifest și nu întrerup pe nimeni dintre cei care iau cuvântul de la tribuna Parlamentului.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog, nu răspundeți sălii.

Domnul Valentin-Adrian Iliescu:

Aș vrea să spun, stimați colegi, că prin prisma acestor greșeli majore pe care le-ați comis, și pe care, din păcate, le mențineți în continuare, cum s-ar spune, persistați în greșeală, am ajuns ca anul acesta, pentru echilibrarea raportului dintre venituri și cheltuieli să fie nevoie de o subvenție de la bugetul de stat de 4.068 de miliarde de lei.

Înainte de a veni dumneavoastră la putere, acest lucru nu se întâmpla. Asta, ca să vorbim de "greaua moștenire pe care ați avut-o".

Partidul Unității Naționale Române, prin Grupurile sale parlamentare, în ciuda acestei subvenții pentru acoperirea cheltuielilor din cadrul bugetului asigurărilor sociale de stat, în ciuda recentelor majorări prin ordonanțe a contribuției pentru pensia suplimentară și a contribuției de asigurări sociale, afirmă și vă atrage atenția că există riscul major, în acest an, al incapacității de plată a pensiilor, ceea ce, evident, pentru imensa majoritate a celor 5,8 milioane de pensionari în plată, înseamnă o mare tragedie.

Și vă mai atragem atenția asupra unui subiect la care aș vrea să meditați, acea diminuare a procentului pe care-l acordați "Poștei Române", de la 2,48 la 0,9%, va induce o și mai mare problemă pensionarilor, faptul că poșta nu le va mai putea plăti acasă pensiile lor. (Vociferări în partea dreaptă a sălii.)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog, liniște în sală!

Domnul Valentin-Adrian Iliescu:

Mă bucur că intervenția mea stârnește reacția colegilor, înseamnă că… (vociferări și proteste în partea dreaptă a sălii).

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog frumos, păstrați liniștea în sală!

Domnul Valentin-Adrian Iliescu:

Deci, stimați colegi, am încercat să vă prezint câteva argumente, pentru a constata că votul împotriva bugetului asigurărilor sociale de stat, pe care Grupurile parlamentare ale P.U.N.R. îl vor da, nu este un element de ranchiună, sau știu eu, de luptă politică dusă la extrem, față de colegii din partidele coaliției majoritare. Am încercat să prezint aceste puncte de vedere, tocmai pentru că P.U.N.R.-ul nu a fost de foarte multe ori de acord cu concepția bugetară greșită a actualei majorități parlamentare.

Și trebuie să vă aduc aminte câteva lucruri: P.U.N.R.-ul a fost singurul partid parlamentar care s-a pronunțat împotriva acordării plăților compensatorii, pe care le-a considerat întotdeauna un factor descurajant al motivației muncii și o formă prin care Guvernele Ciorbea și Radu Vasile au risipit în doi ani mai mult de 4 miliarde de lei, iar acum, iată, după ce nu au avut nici un folos de pe urma acestei campanii, tot așa, vor să mai arunce și în 1999, încă 1.987de miliarde, când am văzut, la dezbaterile pentru bugetul de stat, cât ne-am chinuit să mai facem rost de 4, 5, 10 miliarde, pentru sectoare extrem de importante.

Partidul Unității Naționale Române, de asemenea, consideră discrepantă și ilogică repartizarea sumelor în bugetul asigurărilor sociale de stat, pentru plățile compensatorii și pentru promovarea măsurilor active de combatere a șomajului. Anul trecut s-au alocat pentru plățile compensatorii 1.385 de miliarde de lei și numai 86 de miliarde de lei pentru măsuri active.

Anul acesta, raportul este la fel de discrepant: 1.987 de miliarde de lei pentru plăți compensatorii, cum s-ar spune, să cumpărăm liniștea celor disponibilizați, și numai 150 de miliarde pentru măsuri active de combatere a șomajului.

Neexistând nici cea mai mică intenție, din partea Guvernelor aflate la putere după 1996, de stimulare a creșterii numărului de locuri de muncă, lucru care, de fapt, ar trebui să fie principala preocupare a oricărui Guvern, am ajuns, pentru prima dată după 1989, ca bugetul fondului pentru plata ajutorului de șomaj să înregistreze deficit, un deficit de 449 de miliarde de lei, așa cum a fost proiectat de inițiatori, în condițiile în care, la preluarea puterii, coaliția C.D.R.-U.S.D.-U.D.M.R. a moștenit, fiindcă tot vă place dumneavoastră să vorbiți despre "greaua moștenire", a moștenit, cum s-ar spune, un excedent de peste 2.000 de miliarde de lei, sumă care, în mod cert, la începutul anului 1997 însemna foarte mult.

Voci din dreapta:

Gata! Destul!

Voci din stânga:

Continuă, că zici bine!

Domnul Valentin-Adrian Iliescu:

Dacă-mi permiteți, domnule președinte…, prin bunăvoința colegilor.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog…

Vă rog frumos, liniște!

Domnul Valentin-Adrian Iliescu:

Încerc, stimați colegi, chiar dacă anumite lucruri nu au fost gustate de dumneavoastră, să vă amintesc că fiecare dintre noi, senatori sau deputați, din județul din care venim, avem în spate oameni, inclusiv pensionari și șomeri, care și-au pus multe speranțe în noi.

Aș dori, de asemenea, să vă amintesc cuvintele domnului președinte Emil Constantinescu, pe vremea aceea, candidat, care spunea, și vă rog să țineți minte, că: "pentru prima oară o forță politică își asumă răspunderea pentru promisiunile ei".

Dacă dumneavoastră nu aveți respect față de promisiunile pe care le-ați făcut, eu mă simt obligat să mă solidarizez cu promisiunile dumneavoastră de atunci, neonorate în toți acești trei ani, și să vă reamintesc cel puțin șase puncte ale "Contractului cu România", care au strictă legătură cu dezbaterea bugetului asigurărilor sociale de stat, și pe care consider că este imoral și incorect ca dumneavoastră să nu le respectați. (Vociferări în partea dreaptă a sălii de ședință.)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Liniște, vă rog.

Domnul Valentin-Adrian Iliescu:

Punctul 4: "Pensiile țăranilor cooperatori C.A.P. vor fi recalculate, corelat cu momentul când au început să lucreze în agricultură. Pensia agricultorilor va reprzenta cel puțin jumătate din salariul minim pe economie".

Acest lucru nu s-a întâmplat.

"În 200 de zile", sigur au trecut foarte multe de atunci, "vor fi recalculate toate pensiile de asigurări sociale, în funcție de salariile medii corespunzătoare profesiunii practicate".

Nici acest lucru nu s-a întâmplat.

Un al treilea punct pe care vreau să vi-l amintesc: "În 200 de zile vor fi stabiliți indicatorii sociali minimali pentru determinarea costului vieții, a unui nivel de trai decent, în acord cu sindicatele, uniunile patronale, organizațiile pensionarilor".

Evident, inclusiv prin perspectiva acestor cuantumuri medii de care vorbeam mai devreme, nu se poate vorbi de un nivel de trai decent.

Un alt aspect extrem de important. Spuneați dumneavoastră că "În 200 de zile, vor fi stabilite măsuri legale, care să garanteze o formare corectă a prețurilor la produsele și serviciile de bază: alimente, lapte, pâine, carne, servicii publice, electricitate, apă, energie termică și medicamente pentru copii și pensionari".

Nu s-a întâmplat.

"...În 200 de zile, va fi promovată o lege care va diminua până la anulare impozitul pe profitul reinvestit, în vederea creării de noi locuri de muncă, creșterii productivității și informatizării activităților".

Iată că, prin Legea bugetului de Stat, această promisiune care era pe cale să fie pusă în aplicare prin voința Parlamentului României, prin votul dumneavoastră, stimați colegi parlamentari din majoritate, ați anulat-o, eliminând, practic, rolul Parlamentului.

În sfârșit, "În 200 de zile, sistemul de impozite și taxe impuse populației va fi revăzut, în scopul diminuării lor".

Iată nu mai puțin de șase elemente, angajamente ferme ale dumneavoastră în fața populației, care pe mine mă îndeamnă să mă întreb: pe cine mai reprezintă acest Guvern? În mod sigur, nu pe cei care v-au trimis în Parlament.

Votul dumneavoastră este un examen de conștiință. (Aplauze în partea stângă a sălii de ședință.)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Smaranda Dobrescu.

Se pregătește domnul senator Ion Mânzină.

Doamna deputat Smaranda Dobrescu – Grupul parlamentar al Partidului Social-Democrat Român. Vă rog.

Da, vă rog. Procedurile au prioritate. Vă rog.

Doamna Viorica Afrăsinei:

Domnule președinte de ședință,

Având în vedere reacțiile colegilor care se mai află în sală la ora aceasta, la dezbaterile generale care se duc la această lege, aș vrea să vă rog să constatați că nu există cvorum, pentru că, în condițiile în care vom continua dezbaterile, riscăm să conducem spre derizoriu, o dezbatere mult prea importantă pentru pentru o treime din jumătate din populația țării.

Așadar, domnule președinte, vă rog să constatați, în numele Grupului parlamentar al PDSR lipsa cvorumului și să amânăm dezbaterile pentru mâine.

Vă rog să mă scuzați, doamnă, dar consider că sunt dezbateri mult prea importante și ar trebui să avem un auditoriu mult mai mare.

Vă mulțumesc. (Aplauze în partea stângă a sălii.)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Am constatat acest lucru, în acest moment.

Ca atare, continuăm mâine, la ora 9,00.

Bună seara!

Ședința s-a încheiat la ora 19,27.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania wednesday, 17 august 2022, 1:39
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro